Alegerile importante in viata tin de libertate si educatie

Libertatea de a calatori si munci in alte tari a fost, pentru romani, o sansa incredibila sa scape de saracie, de lipsa de optiuni, dar si sa invete ce presupune o lume libera, in care toti pot sa isi caute singuri fericirea.

Fericirea, noua, romanilor, ne suna pompos, dar uneori ne este teama sa o cautam, fiind prea ocupati cu lucrurile care "ne ocupa tot timpul" in Romania. Eu am o parere foarte buna despre romani si Romania. Cred ca suntem oameni foarte muncitori, avem o tara frumoasa, dar uneori suntem mult prea ingaduitori cu minciuna, hotia, prostia etc. Pozitia noastra strategica, intre trei mari foste imperii, respectiv Otoman, Austro-Ungar si Sovietic, ne-au obligat sa apelam de multe ori la strategia "capul plecat sabia nu-l taie", motiv pentru care probabil este in ADN-ul nostru sa toleram nedreptatea.

Un capitol la care noi am luat startul un pic mai tarziu a fost educatia. Daca la noi cel mai vechi document păstrat scris in limba romana a fost "Scrisoarea lui Neacsu din Campulung" in anul 1521, in Italia, inca din anul 1088 se infiinta la Bologna prima universitate, iar in 1096 se infiinta, in Anglia, Universitatea Oxford. Altfel spus, vestul are un avans de cateva sute de ani la acest capitol, dar cred ca am recuperat binisor.

Oamenii care au reusit sa se integreze cel mai bine si sa-si gaseasca usor fericirea muncind in strainatate au fost cei care au reusit sa invete o limba straina. Eu am avut ocazia sa exersez limba engleza vanzand covoare in Istanbul, in cartierul Sultan Ahmet. Ulterior, acest lucru mi-a prins bine, fiindca, in timp ce studiam la masteratul in marketing, am fost recomandat de Decanul facultarii, dl. Manea Draghici, sa particip la un interviu la o firma elvetiana, lider in domeniul agribusiness, iar fluenta in vorbire a fost, cred eu, un mare atuu. Este adevarat ca, inainte de interviu, am analizat temeinic activitatea companiei, principalele sectoare in care isi investea la momentul respectiv fondurile de dezvoltare, iar astfel discutia la interviu a fost una foarte relaxata: impreuna cu reprezentantul companiei, am abordat teme concrete si am obtinut job-ul in Basel.

Basel - Elvetia, 2002

Pe langa limba engleza, am mai avut un atu. Am reusit sa invat singur, la nivel de programare in Visual Basic, programul Excel din suita Microsoft Office (am folosit un suport de curs cu 4 DVD-uri de la LearnKey), iar astfel am ajuns sa sustin multi colegi din top management cu prezentarile lor, unii chiar absolventi ai unor scoli de top MBA, inclusiv sa-si elaboreze si finiseze cele mai dificile capitole ale planurilor de afaceri, respectiv analizele financiare.

Claudia si Albert, Basel

Altfel spus, limba engleza si Excel-ul au fost principalele mele atuuri in munca peste hotare, iar in activitatea mea zilnica la SwissPlan.biz, unde promovez online clienti si proiecte (filme, auto, turism, servicii de consultanta, FMCG etc.), inca le folosesc intens. Cursuri de limba engleza se gasesc usor (ex. meditatorengleza.com), dar este esential sa exersezi, de preferat cu vorbitori nativi, cel putin doua sau trei luni de zile. Claudia, sotia mea, care a studiat limba neogreaca la facultate, imi spunea ca cel mai mult a progresat participand la cursurile de vara organizate de universitatile din Grecia. Oricum, fara exercitiu, iti este mult mai greu sa fixezi informatia si sa prinzi fluenta necesara.

Cel mai mare castig al educatiei este ca iti ofera noi alternative, iti permite sa descoperi alte lumi, iar munca in strainatate poate sa fie benefica atat din punct de vedere financiar, cat si ca experienta de viata. Toti cei care au muncit in strainatate stiu ca nu este usor sa faci economii si sa traiesti izolat de familie, prieteni si locurile cunoscute, dar mereu ai optiunea sa te intorci in tara si sa faci ceva cu experienta si capitalul acumulat. Insa, pe tema aceasta, cum investesti capitalul acumulat in strainatate, voi scrie intr-un articol separat - in timp, am invatat din propriile greseli, 

Inchei cu un citat al filozofului austriac Ludwig Wittgenstein: ”Limitele limbajului meu sunt limitele universului meu”.