Unde si cum ai vrea sa traiesti?

Acum cativa ani auzisem ca un olandez considera casa lui locul unde isi atarna palaria :) Mentalitate de exploratori, nu? Poate nu suntem toti claditi dintr-un asemenea "material", dar cel putin avem de invatat de la oamenii cu o astfel de mentalitate puterica.
Zilele trecute am gasit o casuta foarte frumoasa in Aalborg, Danemarca, cu o alta abordare, mai romantica.

Cred ca dorul de casa este atat un lucru bun, dar si un lucru care ne limiteaza, fiindca daca iti aduci aminte de povestea Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, de Petre Ispirescu, eroul principal renunta la tot ce a obtinut cu truda, fiindca dorul de casa este mult prea puternic.

Am avut privilegiul sa muncesc la varsta de 18 ani in Istanbul, Turcia, iar astfel am inteles cat de mult muncesc si cat de implicati sunt oamenii care-si construiesc rostul in Asia. Am avut un prieten care inca de mic vindea umerase pe strada, impreuna cu fratii sai, iar astfel au strans bani si au cumparat un teren la marginea orasului. Ulterior, cand deja aveau inchiriate magazinele lor si implicit mai multe resurse, au construit un bloc cu patru etaje, iar astfel fiecare frate avea cate un etaj cu doua apartamente. Unul unde sa locuiasca, iar al doilea sa il inchirieze pentru a obtine la batranete un fel de pensie. Nici acolo statul nu este mai generos cu pensionarii, le acorda aprox. 100 euro / luna, chiar si veteranilor de razboi, deci fara o proprietate personala si un venit suplimentar te descurci foarte greu.

Faptul ca am muncit si in Elvetia, in Basel, a fost o mare sansa pentru mine, fiindca astfel am inteles viata vesticilor traind printre ei, dar si cum functioneaza o multinationala. A fost interesant sa descopar cum se traieste in Occident, care sunt partile bune (mediu de lucru structurat, salarii decente, infrastructura, relatii corecte intre oameni, deschidere catre globalizare etc.), dar si partile mai putin placute (orice mica greseala este taxata instant si scump, sa iesi la o bere cu prietenii necesita o programare cu vreo doua saptamani in avans, la ora 9pm toata lumea este in casa cu obloanele trase, majoritatea localurilor se inchid la 10pm, relatiile sociale se construiesc mai dificil etc.).

In ceea ce ma priveste, m-am decis ca nu vreau sa traiesc intr-un singur loc. Libertatea de miscare, castigata dupa '89 si extinsa prin aderarea la Uniunea Europeana, a fost probabil cel mai mare cadou promit in dar de generatia mea. Multi au profitat de ocazie si si-au cladit un viitor pe alte meleaguri, tineri sau adulti, saraci sau bogati, iar altii au mare succes in Romania. Oricum, considerand faptul ca poti sa strabati continente intregi in cateva ore la pretul unei mese la restaurant, iar globalizarea a accelerat modul in care oamenii comunica.

Eu am gasit si o solutie sa calatoresc mult: am cumparat o casa mica in Grecia, intr-o insula frumoasa si relativ apropiata, iar vara o dau la schimb, printr-o platforma internationala, calatorind astfel cel putin doua luni pe an. Am vazut astfel zeci de orase si multe tari, am cunoscut multi oameni senzationali, din multe tari, traind efectiv ca un localnic, in casele lor, invatand despre stilul acestora de viata si despre acele locuri mai mult decat reuseste, in general, un turist.

Altfel spus, adevarul este la mijloc, nu trebuie sa te muti din tara ca sa gasesti fericirea si nici sa te superi pe cei care pleaca, ci poate ca trebuie sa calatoresti mai mult si sa descoperi unde ai vrea sa iti atarni mai des palaria :) Rezistenta la schimbare este mare si trebuie sa recunosc ca fara insistentele sotiei poate ca nu calatoaream atat de mult, dar uneori merita sa iti deschizi orizontul si sa cunosti oameni si locuri noi.

PS. M-as bucura daca as afla de la voi cum calatoriti, ce trucuri aplicati ca sa gasiti mijloace de transport sigure si ieftine (noi apelam la momondo.com pentru a identifica rute avatajoase de avion si a cumpara bilete la preturi bune), cum va informati inainte sa vizitati o locatie, cum arata planurile voastre de calatorie (noi listam pe MyMaps obiectivele de vizitat si la fata locului le prioritizam si decidem cum calatorim intre ele). Apropo, celor care comenteaza le voi trimite si o parte din hartile noastre digitale, iar astfel sa afle lucruri descoperite de noi in respectivele calatorii.

Diversitatea de gen in leadership-ul romanesc

Ieri am participat la un eveniment foarte interesant, organizat de HART Consulting, avand ca tema diversitatea de gen in leadership-ul romanesc. Am avut ocazia sa o ascult si sa o cunosc pe dna Raluca Kisescu, manager in cadrul AVON, dar si sa o revad pe senzationala dna Sandra Pralong, care au incantat audienta cu informatii foarte pertinente pe acest subiect.

Din graficul Eurostat de mai sus, care surprinde piata muncii din Europa, in anul 2011, se observa ca sunt mai multi barbati angajati in majoritatea tarilor incluse in studiu. Chiar daca, in prezent, femeile reusesc uneori destul de dificil sa acceseze piata muncii si cu eforturi semnificative sa obtina functii de conducere si salarii la acelasi nivel cu al barbatilor, exista si exemple de companii care inteleg diferentele si avantajele implicarii femeilor in activitatea lor si le fructifica pentru rezultate mai bune.

Un exemplu in acest sens este compania elvetiana MSC, una din cele mai importante companii la nivel mondial in transportul naval de marfuri si persoane. De exemplu, in sediul lor administrativ din Basel, Elvetia, compania are 85 de angajati, din care 84 sunt femei.

 De ce a ales managerul elvetian René Mägli sa angajeze exclusiv femei?  Iata cateva dintre motivele sale:

- femeile gestioneaza eficient si responsabil bugetele;

- femeile sunt mai buni comunicatori, vorbind mai multe limbi straine;
- lucrul in echipa este mai productiv intr-un grup de femei, acestea reusind sa-si prioritizeze mai eficient munca si sa se trateze reciproc de pe pozitii egale;
- barbatii tind sa fie mai "tupeisti" si incearca sa domine profesional femeile din organizatii;

- barbatii au nevoie sa fie laudati mai des pentru rezultatele obtinute si sunt de multe ori procupati de bani, pozitie si avansul in cariera etc.

Singura provocare in lucrul cu femeile, conform managerului René Mägli, este sa introduci o noua regula unui grup de femei, fiindca au nevoie de mai multe detalii pentru a o accepta, ceea ce insa poate sa reprezinte si un avantaj, fiindca astfel se pot identifica solutii mai bune decat cele propuse initial.

René Mägli, manager MSC 

Mediterranean Shipping Company S.A. 

Foto: Alexander Preobrajensk 

Un material foarte interesant pe aceasta tema este si cel de mai jos, in care si femeile din echipa lui René Mägli explica aceasta situatie. Vizionare placuta!

Pentru mai multe detalii pe acest subiect, recomand si articolele acestea, in limba germana, din publicatiile online tageswoche.ch si zeit.de.

Acest exemplu reprezinta, totusi, un paradox, mai ales considerand faptul ca in Elvetia femeile au primit drepturi depline federale la vot abia pe 7 februarie 1971 si asta doar fiindca asa au decisbarbatii, Elvetia fiind ultima tara din Europa care a recurs la aceasta schimbare. Altfel spus, elvetienii au invatat lectia si s-au adaptat rapid.

PS1. Da, suna nostim: "Swiss shipping company", cand ei nu au iesire la mare, insa in business nu fac regula miturile sau barierele inchipuite, ci eficienta.
PS2. Le multumesc organizatorilor ca nu mi-au dat microfonul sa le vorbesc despre acest exemplu si compania MSC, fiindca riscam astfel ca aproape toti cei 7 barbati prezenti la eveniment sa obtinem dreptul la intrebare/opinie, ceea ce era total nedrept fata de cele peste 70 de femei prezente la eveniment, care nu au avut toate prilejul de a adresa intrebari.
PS3. Ieri a fost ziua mea de nastere si probabil cineva acolo sus ma iubeste, fiindca mi-a acordat sansa sa o petrec intr-o astfel de companie selecta si chiar am primit un cadou de la AVON - the company for women!

Am fost onorat sa fac o poza 

cu Iuliana Manza si Silvia Iordache.

Confiscam masini sau prevenim eficient accidentele rutiere?

Citesc cum se contreaza politicienii de la putere in presa centrala (Victor Ponta - PSD si Alina Gorghiu - PNL) privind confiscarea sau nu a masinilor celor care au gresit in trafic. Nu este rau ca avem o dezbatere publica si se doreste ameliorarea situatiei actuale privind accidentele rutiere, dar cred ca trebuie sa se axeze discutia pe aplicarea legilor actuale si prevenirea accidentelor, nu pe sanctionarea infractorilor prin confiscarea autovehicului.

Informatiile prezentate de dra Silviana Zecheru si dna deputat Alina Gorghiu in articolul din Adevarul privind legalitatea modificarii Constituţiei pentru a se permite „confiscarea maşinilor provenite din infracţiuni”, nu ating cauza, ci legalitatea efectului.

La cursul de Teoria Generala a Dreptului, in primul an al facultatilor de drept, nu se preda principiul conform caruia daca maresti sanctiunea, exista posibilitatea ca numarul acelor infractiuni sa creasca, fiindca subiectii nu cred ca li se poate intampla chiar lor, fiindca pedeapsa este prea mare? Poate aceasta teorie trebuia analizata, fiindca legislatia si Constitutia se schimba daca exista vointa.

Tare imi doresc ca un politician sa-mi "fure" ideea cu instalatul de camere video in toate locatiile periculoase si sigur numarul de accidente s-ar reduce simtitor. Unde nu au bani de camere video si sa traga fibra optica sau alte dispozitive sofisticate, pot sa puna si camere de plastic (false), iar la cateva luni sa le mai schimbe intre ele - cele false cu cele bune :)
Mai mult, inainte de locul unde sunt amplasate camerele, sa fie multe indicatoare prin care sa se anunte ca urmeaza o zona monitorizata si iti trimit amenda acasa prin posta.

Iata efectul radarelor ascunse...



In Elvetia si Franta merge brici sistemul si vine amenda pentru orice greseala!!! Astfel dispar "scaparile" umane. Iata mai multe detalii la acest link.

Home sweet home in Basel

Am gasit niste poze vechi dintr-un apartament in care am locuit in Basel. Aveam niste vecini foarte interesanti (in apartamentul de vis a vis locuia atacantul de la FC Basel :)
Nu am dat multe petreceri acolo, insa cea de plecare a fost de pomina :)

Prin Elvetia, de-a lungul Rinului

Geografic vorbind, Rinul este un fluviu format din doi afluenti izvorand din estul Elvetiei, ce strabate, pe parcursul a 1.319 km, 4 tari - Germania, Olanda, Elvetia si Franta - si se varsa prin doua brate in Marea Nordului. Pentru turistii sositi din toata lumea sa-i vada atractiile este, insa, un prilej de imagini rarisime si senzatii nebanuite.

Pornind agale pe malul Rinului, intalnesti la tot pasul privilesti ce te lasa, nu rareori, mut de uimire si de incantare - mai opere ale Mamei-Natura, mai incropite de om. Si, precum baciul din bancurile cu ardeleni, te scarpini a mirare in crestetul capului si cugeti cu voce tare: "Io-te, dom'le, ce chestie!"

Daca sunteti curiosi, va spun si voua cate ceva din toate cate m-au impresionat in Elvetia, haladuind de-a lungul Rinului.

Cascada Rinului
Nu este Niagara, dar tot impresionant arata. Este cea mai mare cascada din Europa, aflata pe cursul fluviului Rin. Merita efortul de a o bate drumul pana acolo si mai ales, de a o admira cat mai de aproape posibil. Elvetienii, oameni inventivi, au scobit in munte un lacas, gen prispa, chiar pe langa cursul apei… Privind de acolo zecile, sutele de metri cubi de apa care trec pe langa tine in fiecare secunda, ai o senzatie extraordinara.

Teoretic, nu te costa nimic sa te uiti la acest curs de apa, insa, daca iubesti senzatiile tari, exista si o provocare: o plimbare cu vaporasul pana la o stanca situata in mijlocul cascadei, de unde calatoria continua inca vreo 20-30 de metri pe scari, pana pe piscul uneia dintre stancile ce taie cascada in doua cascade mai mici ce se varsa in acelasi bazin, urmandu-si apoi, linistit, cursul impreuna. Odata ajuns in mijlocul acelei curgeri de apa, ai impresia ca, la un moment dat, va cadea si stanca sub presiunea suvoiului de apa ce se sparge la baza ei. Calatoriile cu vaporasul sunt organizate numai atunci cand conditiile meteorologice permit si pentru intervale determinate de timp.

Cand te afli pentru prima data in zona, simti o oarecare umezeala in aer, ce se intensifica tot mai mult pe masura ce te apropii de locul in care apa izbeste stancile. Iar acolo stai neclintit, incapabil sa mai scoti vreo vorba langa acea curgere de apa, care doreste, parca, sa iti aminteasca cat de neinsemnati suntem in fata naturii...

Cascada poate si admirata de ambele parti ale fluviului si se poate ajunge pe partea opusa si pe un pod in amonte, care poate fi traversat destul de repede (maxim 15 minute).
Traversarea Rinului
O alta inventie care m-a impresionat, in Elvetia, de-a lungul Rinului, sunt barcile care traverseaza fluviul utilizand doar puterea curentului si carma. Mecanismul este pe cat de ingenios, pe atat de simplu. De un cablu perfect intins dintr-o parta in cealalta a raului este ancorata, cu ajutorul unui alt cablu, o barca cu carma cu ajutorul careia se poate traversa raul doar prin forta curentului si indreptand carma in directia dorita. Pretul unei calatorii este de doar 2 CHF (echivalentul a 50.000 lei) si dureaza cel mult 5 minute. Dar merita traversat fluviul cu aceste barci macar o data.

Inot in Rin - asta da balaceala!
Ce poate fi mai distractiv decat sa te azvarli in rau cu o perna de plastic umflata, in care ti-ai indesat toate hainele si obiectele de valoare. Ai parte de adrenalina, pentru ca teama ca ai putea ramane "sportiv" daca se sparge pernuta nu-ti da pace, dar, dat fiind faptul ca elvetienii fac lucruri trainice, poti inota linistit...

Aceasta "sesiune" de inot public este unul dintre multele evenimente organizate de primaria din Basel, adorat nu numai de turisti, ci si de localnici. Ceea ce face ca, in timpul desfasurarii, strazile adiacente sa fie pline, iar fluviul sa devina neincapator pentru suvoiul de oameni care nu ezita sa-si demonstreze veleitatile in ale inotului si de cate 2-3 ori, cot la cot cu colegi, prieteni, vecini, etc. Pernele plutitoare din plastic se pot achizitiona de pe malul Rinului; sunt vandute de primarie, care sponsorizeaza acest eveniment vanzand diferite obiecte promotionale - printre care si sus-numitele pernute, puternic colorate in portocaliu si marcate cu emblema cantonului.

Competitiile ad-hoc de inot nu sunt lasate, insa, la voia intamplarii. Participantilor li se sugereze sa plonjeze in apa si, respectiv, sa iasa la mal prin locurile stabilite, unde se afla instalate provizoriu niste dusuri destul de utile - mai ales pentru cei ce doresc sa se intoarca la serviciu ... Sau, mai bine, sa continue distractia in unul dintre multele baruri si terase situate pe malul Rinului.

Singurul lucru care te poate tulbura din inot ar putea fi… clipa in care te intersectezi cu un sobolan, care stresat de forfota de la mal, incearca din rasputeri sa ajunga pe malul opus ca sa se adaposteasca intr-un cotlon linistit. Deci, daca veti observa vreun individ care da din maini si se agita sau, dimpotriva, inoata voiniceste... ati putea intui motivul :)

Principala distractie a acestei balaceli este ca te lasi purtat de curent pe o distanta de aproximativ 1 km, iar accidentele sunt destul de rare, luand in considerare numarul imens de persoane ce participa la eveniment. Seara se organizeaza concerte si spectacole pe marginea Rinului, iar berea devine unul din cele mai importante bunuri de pe piata :).

Daca nu reusesti sa ajungi in Basel, Elvetia, in perioada acestui eveniment foarte apreciat, atunci merita sa iei in considerare o plimbare cu vaporasul. In unele dintre acestea vei putea servi si masa la bord; si sa nu te mire daca il vei vedea pe capitan servind alaturi de turisti sau inchinand un pahar in cinstea primei calatorii cu vaporasul pe Rin - cum este cazul unora dintre turisti: "La mai mare!"

Articol publicat in 121.ro