Traim sau nu in Europa?

Este foarte interesanta campania Digi despre romanii care raman in tara, dar tind sa cred ca problema este pusa in termeni gresiti de cei care spun sa se intoarca oamenii in Romania, cu orice pret.

Urmaream testimonialul dnei Teodora Tompea si rezonam, fiindca si eu am revenit in tara pentru a sta impreuna cu familia, chiar daca poate in Elvetia aveam o viata mai buna, daca ramaneam.

Eu cred ca nivelul de trai si fericirea sunt influentate si de posibilitatea sa iti revezi familia la orice ora din zi sau noapte. La evenimentele importante sa ii poti vedea si fara sa fie nevoie sa te urci mereu in avion.

In ceea ce ma priveste, acum cred ca mai bine imi iau toata familia cu mine unde vreau sa traiesc in strainatate, daca ma decid ca trei luni pe an prefer sa locuiesc si sa muncesc in alta tara europeana, chiar daca implica costuri suplimentare.

Acum traim toti in Europa si cred ca putem renunta la idei de genul "trebuie neaparat" sa locuim si sa muncim undeva anume.

Avem libertatea sa alegem si merita sa o folosim. Multi doreau sa blocheze exodul medicilor sau al celor bine pregatiti, chiar si plecarea celor necalificati, dar fara sa se puna in locul lor sau a familiilor acestora.

Zic sa gandim in termeni europeni, nu nationalisti. Cred ca pe termen lung avem mai mult de castigat.

Unde si cum ai vrea sa traiesti?

Acum cativa ani auzisem ca un olandez considera casa lui locul unde isi atarna palaria :) Mentalitate de exploratori, nu? Poate nu suntem toti claditi dintr-un asemenea "material", dar cel putin avem de invatat de la oamenii cu o astfel de mentalitate puterica.
Zilele trecute am gasit o casuta foarte frumoasa in Aalborg, Danemarca, cu o alta abordare, mai romantica.

Cred ca dorul de casa este atat un lucru bun, dar si un lucru care ne limiteaza, fiindca daca iti aduci aminte de povestea Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, de Petre Ispirescu, eroul principal renunta la tot ce a obtinut cu truda, fiindca dorul de casa este mult prea puternic.

Am avut privilegiul sa muncesc la varsta de 18 ani in Istanbul, Turcia, iar astfel am inteles cat de mult muncesc si cat de implicati sunt oamenii care-si construiesc rostul in Asia. Am avut un prieten care inca de mic vindea umerase pe strada, impreuna cu fratii sai, iar astfel au strans bani si au cumparat un teren la marginea orasului. Ulterior, cand deja aveau inchiriate magazinele lor si implicit mai multe resurse, au construit un bloc cu patru etaje, iar astfel fiecare frate avea cate un etaj cu doua apartamente. Unul unde sa locuiasca, iar al doilea sa il inchirieze pentru a obtine la batranete un fel de pensie. Nici acolo statul nu este mai generos cu pensionarii, le acorda aprox. 100 euro / luna, chiar si veteranilor de razboi, deci fara o proprietate personala si un venit suplimentar te descurci foarte greu.

Faptul ca am muncit si in Elvetia, in Basel, a fost o mare sansa pentru mine, fiindca astfel am inteles viata vesticilor traind printre ei, dar si cum functioneaza o multinationala. A fost interesant sa descopar cum se traieste in Occident, care sunt partile bune (mediu de lucru structurat, salarii decente, infrastructura, relatii corecte intre oameni, deschidere catre globalizare etc.), dar si partile mai putin placute (orice mica greseala este taxata instant si scump, sa iesi la o bere cu prietenii necesita o programare cu vreo doua saptamani in avans, la ora 9pm toata lumea este in casa cu obloanele trase, majoritatea localurilor se inchid la 10pm, relatiile sociale se construiesc mai dificil etc.).

In ceea ce ma priveste, m-am decis ca nu vreau sa traiesc intr-un singur loc. Libertatea de miscare, castigata dupa '89 si extinsa prin aderarea la Uniunea Europeana, a fost probabil cel mai mare cadou promit in dar de generatia mea. Multi au profitat de ocazie si si-au cladit un viitor pe alte meleaguri, tineri sau adulti, saraci sau bogati, iar altii au mare succes in Romania. Oricum, considerand faptul ca poti sa strabati continente intregi in cateva ore la pretul unei mese la restaurant, iar globalizarea a accelerat modul in care oamenii comunica.

Eu am gasit si o solutie sa calatoresc mult: am cumparat o casa mica in Grecia, intr-o insula frumoasa si relativ apropiata, iar vara o dau la schimb, printr-o platforma internationala, calatorind astfel cel putin doua luni pe an. Am vazut astfel zeci de orase si multe tari, am cunoscut multi oameni senzationali, din multe tari, traind efectiv ca un localnic, in casele lor, invatand despre stilul acestora de viata si despre acele locuri mai mult decat reuseste, in general, un turist.

Altfel spus, adevarul este la mijloc, nu trebuie sa te muti din tara ca sa gasesti fericirea si nici sa te superi pe cei care pleaca, ci poate ca trebuie sa calatoresti mai mult si sa descoperi unde ai vrea sa iti atarni mai des palaria :) Rezistenta la schimbare este mare si trebuie sa recunosc ca fara insistentele sotiei poate ca nu calatoaream atat de mult, dar uneori merita sa iti deschizi orizontul si sa cunosti oameni si locuri noi.

PS. M-as bucura daca as afla de la voi cum calatoriti, ce trucuri aplicati ca sa gasiti mijloace de transport sigure si ieftine (noi apelam la momondo.com pentru a identifica rute avatajoase de avion si a cumpara bilete la preturi bune), cum va informati inainte sa vizitati o locatie, cum arata planurile voastre de calatorie (noi listam pe MyMaps obiectivele de vizitat si la fata locului le prioritizam si decidem cum calatorim intre ele). Apropo, celor care comenteaza le voi trimite si o parte din hartile noastre digitale, iar astfel sa afle lucruri descoperite de noi in respectivele calatorii.

Despre participarea la Scoala de Vara GPeC

Anul acesta am reusit sa particip la GPeC Scoala de Vara, organizat de super-echipa: Raluca si Andrei Radu, iar cursurile, prezentarile si jocurile de echipa au fost WOW! M-am simtit ca in Elvetia, unde participam la evenimentele organizate de AIESEC.

Au fost prezentate foarte multe informatii utile despre SEO, UX, Analytics, AdWords, Social Media, finantele unui magazin online, aspecte legate de colaborarea cu liderul pietei de curierat (FanCourier) etc.

Am apreciat faptul ca majoritatea celor care au tinut prezentari au venit bine pregatiti si au oferit informatii actuale si utile, astfel incat cred ca toti au plecat invatand ceva nou si care il putea aplica imediat.

Cel mai mult mi-au placut intrecerile intre echipe, fiindca am cunoscut multi oameni si ne-am distrat pe cinste:

• a trebuit sa identificam un personaj malefic - echipa noastra, adica echipa galbena, a reusit sa-l demaste in cel mai scurt timp posibil;
• sa facem clipuri haioase cu telefoanele mobile, unde s-au prezentat niste super-clipuri, iar cel mai bun a castigat;
• sa realizam o campanie de promovare pentru un magazin online - echipa mea a avut de promovat indirabijoux.ro, iar victoria a fost a noastra, fiindca am implicat blogosfera, avand in echipa pe super-bloggerita Sabina Cornovac :)