Motivul principal care m-a facut sa vreau sa citesc cartea lui Paolo Bacigalupi a fost recomandarea School Library Journal, respectiv „Foarte nuanţat, violent, întunecat… Romanul îi va intriga pe cititorii interesaţi de SF-ul ce explorează lumea politicii și mediul înconjurător sau de distopii.“
Fascinatia mea pentru cartile SF este una foarte veche, candva visam sa fiu autor de literatura science-fiction. Chiar am scris, cand aveam vreo 14 ani, un prim capitol, dupa o munca titanica sa-i gasesc un titlu potrivit. Oricum, mi-am pierdut destul de repede entuziasmul, cat si respectiva lucrare "valoroasa".
Poate cel mai relevant exemplu din adolescenta este ca tranzactionam tot felul de obiecte pentru carti SF, iar prietenii mei erau mereu impresionati de valoarea pe care o atribuiam acestor carti.
Eu am citit cele 680 de pagini pe nerasuflate. A fost suficient un weekend s-o dau gata. M-a fascinat atentia acordata de Paolo Bacigalupi constructiei unei lumi imaginare, insa cu referinte la lumea reala, extrapoland experiente actuale ale societatii si exagerand cele mai mari temeri ale omenirii. Catastrofele tin de cotidian, personajele traiesc intens, reusind cu multa abililtate sa scape cu viata din situatii-limita.
Politica si efectele negative preconizate ale mutatiilor genetice sunt subiectele pe baza carora autorul isi construieste povestea, iar scenariul este apocaliptic. Adaptarea la schimbarile de mediu este sansa personajelor sa supravietuiasca intr-o lume dezlantuita. Pana si fata modificata, Emiko, viseaza la o adaptare perfecta la schimbari si sa faca parte din "lumea naturala", visand chiar sa aiba copii, respectiv clone mai reusite.
Este o carte interesanta, iar autorul reuseste cu multa iscusinta sa te faca din ce in ce mai curios sa afli finalul povestii, pe parcursul celor cateva sute de pagini. Pericolul este la tot pasul, iar tensiunea - constanta de la prima pana la ultima pagina.
Mie mi-a placut cartea si imi pare rau ca nu am reusit sa ajung la evenimentul organizat de echipa Nemira, clubul de lectura #11, gazduit de Carturesti, mai ales fiindca am inteles ca putini din cei care au participat o considerau reusita, unii judecand-o chiar dupa coperta.
In concluzie, "don't judge a book by its cover" si acorda-i o sansa reala acestei carti. Poate o sa iti placa sau poate nu, dar cum poti decide altfel decat daca o citesti?
Fascinatia mea pentru cartile SF este una foarte veche, candva visam sa fiu autor de literatura science-fiction. Chiar am scris, cand aveam vreo 14 ani, un prim capitol, dupa o munca titanica sa-i gasesc un titlu potrivit. Oricum, mi-am pierdut destul de repede entuziasmul, cat si respectiva lucrare "valoroasa".
Poate cel mai relevant exemplu din adolescenta este ca tranzactionam tot felul de obiecte pentru carti SF, iar prietenii mei erau mereu impresionati de valoarea pe care o atribuiam acestor carti.
Eu am citit cele 680 de pagini pe nerasuflate. A fost suficient un weekend s-o dau gata. M-a fascinat atentia acordata de Paolo Bacigalupi constructiei unei lumi imaginare, insa cu referinte la lumea reala, extrapoland experiente actuale ale societatii si exagerand cele mai mari temeri ale omenirii. Catastrofele tin de cotidian, personajele traiesc intens, reusind cu multa abililtate sa scape cu viata din situatii-limita.
Politica si efectele negative preconizate ale mutatiilor genetice sunt subiectele pe baza carora autorul isi construieste povestea, iar scenariul este apocaliptic. Adaptarea la schimbarile de mediu este sansa personajelor sa supravietuiasca intr-o lume dezlantuita. Pana si fata modificata, Emiko, viseaza la o adaptare perfecta la schimbari si sa faca parte din "lumea naturala", visand chiar sa aiba copii, respectiv clone mai reusite.
Este o carte interesanta, iar autorul reuseste cu multa iscusinta sa te faca din ce in ce mai curios sa afli finalul povestii, pe parcursul celor cateva sute de pagini. Pericolul este la tot pasul, iar tensiunea - constanta de la prima pana la ultima pagina.
Mie mi-a placut cartea si imi pare rau ca nu am reusit sa ajung la evenimentul organizat de echipa Nemira, clubul de lectura #11, gazduit de Carturesti, mai ales fiindca am inteles ca putini din cei care au participat o considerau reusita, unii judecand-o chiar dupa coperta.
In concluzie, "don't judge a book by its cover" si acorda-i o sansa reala acestei carti. Poate o sa iti placa sau poate nu, dar cum poti decide altfel decat daca o citesti?
1 comment:
Uite ca eu nici pana acum n-am citit cartea castigata la RadioLynx de la Nemira. Mi-ai facut deja pofta cu SF-ul, dar sa termin mai intai ce-am inceput sa citesc.
Pana atunci ai de la mine o nominalizare dar si o leapsa de cod... blogosferic.
Mi-ar placea sa citesc raspunsul la tine pe blog, printr-un articol, sau macar printr-un comentariu la leapsa.
Spor!
Post a Comment