Clasificarea stilurilor de conducere i-a preocupat pe numerosi teoreticieni si practicieni din domeniul managementului. A aparut chiar si o literatura de specialitate, ba chiar, dupa stilurile de conducere intalnite in breasla, s-au consacrat niste tipuri de manageri.
Cum sunt clasificati managerii? In primul rand, se ia in considerare modalitatea de a lua deciziile necesare realizarii obiectivelor si maniera de colaborare cu echipele lor. Actiunile unui manager pot fi influentate de caracteristicile sale comportamentale (de exemplu, introvertit / extrovertit), de organizatiile in care s-a format ca manager, dar si de experienta sa de viata sau alti factori individuali.
Va intrebati cum poate influenta o organizatie in care managerul a lucrat anterior stilul lui actual de a conduce? Influenta e inevitabila, de vreme ce si companiile au o clasificare a lor, iar modul lor de organizare si regulile care guverneaza munca si controlul angajatilor variaza mult de la un caz la altul, in functie de directia manageriala pe care acestea o adopta:
Autocratie - conducerea este realizata de o persoana sau de un grup restrans ce ia deciziile referitoare la aspectele esentiale ale afacerii Birocratie - regulile sunt scrise si aplicate in conformitate, ceea ce da legitimitate deciziilor, actionand precum un «sistem legislativ» Tehnocratie - regulile sunt exercitate prin cunostinte intemeiate in domeniu si prin eficienta in rezolvarea problemelor Codeterminarea - este modalitatea de conducere in care doua grupuri «adverse» isi combina eforturile in procesul de conducere si actioneaza precum o coalitie intr-un guvern Democratie reprezentativa - conducerea este exercitata de un organ de conducere mandatat de un «electorat» pe o anumita perioada Democratia directa - e sistemul in care toti au drepturi egale in luarea deciziilor, acest tip de organizare fiind intalnit in special in organizatiile de tip cooperatist. Acest principiu politic incurajeaza auto-organizarea ca principal mod de organizare.Stilul de a conduce al unui manager interactioneaza, insa, nu numai cu tipul organizatiei conduse, ci si cu stadiul in care se afla aceasta (crestere sau declin) si, nu in ultimul rand, cu asteptarile pe care echipa le are de la manager.
Iata cateva dintre cele mai frecvent intalnite tipuri de manageri:
Paternalistul este managerul care cauta sa formeze un mediu de lucru in care domneste un climat de munca placut. Pune mare pret pe indeplinirea sarcinilor, ofera echipei unele avantaje, dar, in acelasi timp, evita discutarea unor lipsuri. Membrii echipei sunt obligati sa presteze anumite servicii in contrapartida cu beneficiile si facilitatile special create pentru ei.
Metoda acesta motiveaza, totusi, doar o parte din membrii echipei. Nu toti, in special cei competenti - accepta sa fie recompensati prin anumite atentii sau ca altor membri ai echipei sa li se accepte anumite "scapari". In plus, acest tip de conducere nu incurajeaza asumarea responsabilitatii si dezvoltarea profesionala.
Pasivul se distinge prin faptul ca evita situatiile conflictuale si comunicarea si nu abordeaza deciziile critice pentru activitatea organizatiei, demonstrand astfel lipsa de angajament si neasumarea responsabilitatii.
Prin lipsa de implicare a managerului, unii membrii activi ai echipelor se bucura de mai multa libertate, implicandu-se intr-un mod creativ, iar cei nemotivati sau incompetenti isi gasesc linistea «mult dorita».
Autocratul ia singur decizii. Stabileste sarcinile exact si in detaliu, limitand, totodata, participarea echipei la luarea deciziilor. Abordeaza comunicarea intr-un singur sens - de la manager la subaltern - si pune accentul pe functia de control.
Stilul acesta este preferat de echipe mai slab pregatite si fara experienta. Dezavantajul este, insa, ca acei membri care au competente superioare nu sunt utilizati intr-un mod contructiv. De altfel, acest tip de conducere este stresant si nu poate fi aplicat pe perioade indelungate intr-o organizatie, dar se preteaza la situatiile de criza in care e nevoie de luarea unor decizii calitative si rapide iar echipei ii e dificil sa ajunga la un consens intr-un timp foarte scurt.
Managerul participativ sau democratic nu actioneaza neaparat din dorinta de a-si impune punctul de vedere, ci incearca sa obtina o participare activa a echipei in procesul decizional. Incurajeaza comunicarea eficienta, feedback-ul avand un rol important. Una din functiile pe care pune accentul acest tip de manager este coordonarea in cadrul echipei.
In consecinta, se creeaza un mediu de lucru placut, iar competitivitatea din cadrul echipei este incurajata si se dezvolta. Avand un caracter mai creativ, este recomandat in special in proiectele sau departamentele ce implica un anumit grad de inovatie, cum sunt cele de marketing, strategie, etc.
Uneori e dificil sa se incadreze un manager intr-una din aceste categorii, dar, de regula, majoritatea se regaseste in aceasta clasificare. Este util pentru o organizatie sa identifice exact tipul de manager pe care si-l doreste, fiindca stilul acestuia poate influenta foarte mult atat rezultatele firmei, cat si mediul de lucru din compania / departamentul pe care-l conduce.
Sa reflectam, insa, si la ce isi doresc angajatii de la seful lor… Principalele calitati pe care ar trebui sa le aiba un manager pentru a fi pe placul echipei sale sunt urmatoarele:
sa incurajeze dezvoltarea personala si profesionala a subalternilor sa le sustina ideile sa le ofere sanse reale de dezvoltare in cariera sa asigure stabilitate si siguranta sa fie empatic in privinta problemelor personale ale subalternilor si sa le prezinte rezultatele in termeni favorabili managementului superior. Cel mai adesea, angajatii isi schimba locul de munca fie pentru ca sunt in conflict cu managerul, fie simt lipsa dezvoltarii profesionale, fie pentru ca initiativele nu le sunt incurajate sau doresc sa lucreze cu un sef de la care pot invata mai mult si, nu in ultimul rand, pentru mai multi bani.
Fiecare stil de conducere prezinta avantaje si dezavantaje pentru subalterni, in functie de competentele si aspiratiile pe care le au. Pentru un tanar absolvent poate fi util sa lucreze intr-o echipa in care managerul actioneaza dictatorial, fiindca il ajuta sa acumuleze cunostinte si se evita, astfel, situatiile in care novicele ar putea lua o decizie gresita, care i-ar putea pereclita dezvoltarea. In acelasi timp, pentru unii tineri absolventi fara experienta, munca in cadrul unei organizatii in care se pune accentul mai mult pe creativitate decat pe experienta acumulata poate constitui un start excelent intr-o cariera de succes. Diferenta dintre acceptarea unui manager ca mentor si incompatibilitatea subalternilor de a comunica cu el tine, in mare parte, de sinergiile dintre manager si subaltern. Va doresc sinergie deplina in relatia cu sefii! Articol publicat in 121.ro
No comments:
Post a Comment