Tuesday, March 5, 2013

Informarea mediului de afaceri si interventionismul

Citeam cu interes azi un articol in Ziarul Financiar, iar astfel am aflat ca insuficienta cunoaşteri intereselor de business ale companiilor vestice care desfăşoară local afaceri de 80 miliarde de euro (96 de miliarde de euro pe an este cifra de afaceri totală a companiilor străine din România, conform unui studiu recent al BNR privind investiţiile străine coordonat de Constantin Chirca) împiedică liderii români să le aducă în discuţie atunci când negociază astfel de procese de integrare.

Sa fie insuficienta cunoaşteri intereselor de business principala problema sau faptul ca statul incearca sa reglementeze multe din parghiile economice, iar implicarea sa in economie produce anumite dezechilibre semnificative.

In Germania, de exemplu, nu exista salariu minim stabilit, fiindca autoritatile considera ca acest aspect trebuie lasat la latitudinea sindicatelor si patronatelor sa decida. Ceea ce consider just. Sporirea veniturilor bugetare se poate realiza mai ales prin masuri pozitive de incurajare a investitiilor, nu de franare prin diverse taxe si praguri de intrare in diverse sectoare de activitate.

Orice mediere a statului intre cerere si oferta poate sa genereze anumite probleme, lipsa de transparenta, cat si avantajati si dezavantajati de sistem. Iata un exemplu: rezervarea locurilor de parcare costa aproximativ 50-60 ron / an / loc de parcare. Asta inseamna ca pentru a parca masina civilizat in fata blocului trebuie sa platesti statului aproximativ 0,005 ron / ora. Nu este totusi mult prea ieftin vanduta aceasta resursa? De ce nu se liciteaza trimestrial pentru aceste spatii de parcare? Google ar putea da lectii oricui privind maximizarea profitului pentru un spatiu disponibil, intr-un termen dat. Cum face? Simplu: licitatii online :)

In concluzie, avem nevoie de specialisti care sa poata simplifica lucrurile, nu sa le complice si sa le faca mai clare si transparente, iar aici ma refer in special la legislatie, functionarea autoritatilor, taxe etc. Intrebarea de baza este: cine este dispus sa le ofere sansa unor noi oameni sa demonstreze ca se poate? Se stie ca nimic nu se pierde, ci totul se transfera, iar acest transfer probabil streseaza.

PS. Apropo, daca crede cineva ca "vanzarea de timp", adica dai un mic comision sa iti rezolve cineva problema mai repede, se aplica cel mai bine in sistemul de stat, cred ca se insala. Este perfectionat in sistemele de la privat, iar aici nu putem sa omitem notariatele si alte institutii care nu mai tin de controlul statului.


Avem nevoie de un buton care sa trezeasca spiritul de competitie?



1 comment:

Dragoi Cristina said...

Doar de un buton?!...De fapt, depinde și de ideea competiției, cum vedem, simțim, clădim competiția!