Sistemul nostru legal genereaza tot felul de piedici prin care mediul de afaceri este nevoit sa piarda timp si bani. Intr-o perioada de criza financiara si economica, o afacere pastreaza exclusiv cheltuielile pentru aspectele "must have/obligatorii", iar cele "nice to have/optionale" sunt taiate de pe lista.
Problema majora cu abordarea aceasta a justitiei in Romania, pentru a include cat mai multe cheltuieli in lista de obligatorii, prin care se incurajeaza risipa de timp si bani, este ca mediul de afaceri autohton devine tot mai putin competitiv, iar timpul dedicat efectiv clientilor sai se restrange tot mai mult.
Inteleg faptul ca Uniunea Nationala a Mediatorilor din Romania (UNMR) face eforturi prin vicepresedinta sa, respectiv deputatul liberal Alina Gorghiu, pentru ca medierea sa devina obligatorie, dar din punct de vedere legal, asa cum mentioneaza si domnia sa: "obligarea partilor sa urmeze o procedura prealabila inainte de introducerea cererii de chemare in judecata nu interzice accesul la justitie, ci doar amana exercitiul acestui drept". Astfel, cei care vor sa amane plata datoriilor vor avea un aliat in plus.
Din punct de vedere economic, cred ca toti cei care au o afacere inteleg ca timpul inseamna bani, iar daca mai adaugam si costurile de mediere, obtinem un cost suplimentar pentru gasirea dreptatii in sistemul nostru juridic, care oricum are mult de recuperat la capitolul eficienta.
Ca sa dau un exemplu practic, cred ca firmele de insolventa sunt foarte eficiente in prelungirea unor termene si implicit amanarea deciziei finale de faliment, astfel procedurile dureaza chiar si ani de zile, iar cei care pierd sunt in general companiile de buna credinta care au oferit servicii si/sau produse, fara sa mai aiba astfel sansa sa-si recupereze intr-un orizont de timp rezonabil banii sau macar TVA-ul platit (in lipsa deciziei finale de faliment a judecatorului, TVA-ul nu se poate recupera).
In 2013 Romania ocupa un rusinos loc 72 in indexul Doing Business al World Bank, iar lucrurile probabil se degradeaza constant, considerand faptul ca in 2009 ocupam locul 45. Criteriile de evaluare si toate detaliile le gasiti la acest link.
Este de apreciat si initiativa dlui ministru Cazanciuc, sa se infiinteze in Bucuresti un tribunal comercial separat, insa sa speram ca nu infiintam o noua entitate care sa plimbe actele in acelas mod, iar procesele comerciale sa dureze tot ani de zile.
Concluzionez acest articol printr-un citiat, respectiv: "medierea ramane o procedura facultativa in majoritatea statelor din UE" de Alina Gorghiu - Vicepresedinte al Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania (UNMR).
Problema majora cu abordarea aceasta a justitiei in Romania, pentru a include cat mai multe cheltuieli in lista de obligatorii, prin care se incurajeaza risipa de timp si bani, este ca mediul de afaceri autohton devine tot mai putin competitiv, iar timpul dedicat efectiv clientilor sai se restrange tot mai mult.
Inteleg faptul ca Uniunea Nationala a Mediatorilor din Romania (UNMR) face eforturi prin vicepresedinta sa, respectiv deputatul liberal Alina Gorghiu, pentru ca medierea sa devina obligatorie, dar din punct de vedere legal, asa cum mentioneaza si domnia sa: "obligarea partilor sa urmeze o procedura prealabila inainte de introducerea cererii de chemare in judecata nu interzice accesul la justitie, ci doar amana exercitiul acestui drept". Astfel, cei care vor sa amane plata datoriilor vor avea un aliat in plus.
Din punct de vedere economic, cred ca toti cei care au o afacere inteleg ca timpul inseamna bani, iar daca mai adaugam si costurile de mediere, obtinem un cost suplimentar pentru gasirea dreptatii in sistemul nostru juridic, care oricum are mult de recuperat la capitolul eficienta.
Ca sa dau un exemplu practic, cred ca firmele de insolventa sunt foarte eficiente in prelungirea unor termene si implicit amanarea deciziei finale de faliment, astfel procedurile dureaza chiar si ani de zile, iar cei care pierd sunt in general companiile de buna credinta care au oferit servicii si/sau produse, fara sa mai aiba astfel sansa sa-si recupereze intr-un orizont de timp rezonabil banii sau macar TVA-ul platit (in lipsa deciziei finale de faliment a judecatorului, TVA-ul nu se poate recupera).
In 2013 Romania ocupa un rusinos loc 72 in indexul Doing Business al World Bank, iar lucrurile probabil se degradeaza constant, considerand faptul ca in 2009 ocupam locul 45. Criteriile de evaluare si toate detaliile le gasiti la acest link.
Este de apreciat si initiativa dlui ministru Cazanciuc, sa se infiinteze in Bucuresti un tribunal comercial separat, insa sa speram ca nu infiintam o noua entitate care sa plimbe actele in acelas mod, iar procesele comerciale sa dureze tot ani de zile.
Concluzionez acest articol printr-un citiat, respectiv: "medierea ramane o procedura facultativa in majoritatea statelor din UE" de Alina Gorghiu - Vicepresedinte al Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania (UNMR).
No comments:
Post a Comment